| 1.
|
PERSEVER'ENTĂ, perseverenţe, s.f. Acţiunea de a persevera; însusirea de a fi perseverent; stăruinţă, statornicie în muncă, în convingeri, în atitudini etc.; tenacitate. [Var.: (înv.) persever'inţă s.f.] - Din fr. pers'ev'erance, lat. perseverantia.
Sursă
: DEX'98
(31550)
- cornel |
| |
| 2.
|
PERSEVER'ENTĂ s. 1. v. stăruinţă. 2. răbdare, stăruinţă, tenacitate. (Dovedeste multă ~ în acţiunile sale.) 3. asiduitate, insistenţă, râvnă, sforţare, silinţă, sârguinţă, stăruinţă, strădanie, străduinţă, zel, (pop.) osârdie. (~ lui s-a dovedit fructuoasă.) 4. v. tenacitate. Sursă
: Sinonime
( 199887)
- siveco |
| |
| 3.
|
persever'enţă s. f., g.-d. art. persever'enţei; pl. persever'enţe
Sursă
: DOR
(270672)
- siveco |
| |
| 4.
|
PERSEVER'ENT//Ă ~e f. Caracter perseverent; tenacitate; insistentă; stăruinţă. [G.-D. perseverenţei] /<fr. pers'ev'erance, lat. perseverantia
Sursă
: NODEX
(347402)
- siveco |
| |
|
|